scandalos

SCANDALÓS, -OÁSĂ, scandaloși, -oase, adj. Care provoacă sau este de natură să provoace indignare; rușinos, revoltător. – Din fr. scandaleux.

SCANDALÓS, -OÁSĂ, scandaloși, -oase, adj. Care provoacă sau este de natură să provoace indignare; rușinos, revoltător. – Din fr. scandaleux.

SCANDALÓS, -OÁSĂ, scandaloși, -oase, adj. Care provoacă indignare; rușinos, revoltător. Purtare scandaloasă. ▭ În cîteva luni izbucniseră afaceri scandaloase. C. PETRESCU, Î. II 150. Am voit să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă. CARAGIALE, O. I 161. ◊ (Adverbial) Directorul însă mi se păru scandalos de serviabil și de galant. GALACTION, O. I 103.

scandalós adj. m., pl. scandalóși; f. scandaloásă, pl. scandaloáse

scandalós adj. m., pl. scandalóși; f. sg. scandaloásă, pl. scandaloáse

SCANDALÓS adj. 1. v. revoltător. 2. rușinos. (O comportare ~oasă.)

SCANDALÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

SCANDALÓS, -OÁSĂ adj. Care cauzează scandal, care indignează; rușinos, revoltător. [< fr. scandaleux].

SCANDALÓS, -OÁSĂ adj. care provoacă scandal, care indignează: rușinos, revoltător. (< fr. scandaleux)

SCANDALÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și adverbial Care provoacă scandal. Afacere ~oasă. /<fr. scandaleux

scandalos a. care cauzează scandal.

* scandalós, -oasă adj. (fr. scandaleux, lat. scandalosus). Care cauzează scandal: purtare scandaloasă. Adv. Într’un mod scandalos: a te purta scandalos.

scandalos adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

SCANDALOS adj. 1. revoltător, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.) 2. rușinos. (O comportare ~.)