samavolnicie

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul-plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind legile și încălcînd drepturile cetățenilor; act samavolnic. Guvern îi aista?... Guvern regulamentar ori pașalîc, în care domnește interesul și samavolnicia? ALECSANDRI, T. 1341. Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? id. ib. 1357.

samavolnicíe s. f., art. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile

samavolnicíe s. f., arf. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile

SAMAVOLNICÍE s. 1. v. abuz. 2. v. tiranie.

SAMAVOLNICÍE ~i f. 1) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; silnicie. 2) Faptă samavolnică. /samovolnic + suf. ~ie

samovolnic(ie) a. și f. arbitrar (vorbă ieșită din uz sau luată în mod ironic): în care domnește interesul și samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOLĬNIKŬ, lit. de sine voitor].

samovolnicíe f. (d. samovolnic). Rar. Arbitrar, procedură samovolnică. – Și sama-.

SAMAVOLNICIE s. 1. abuz, exces, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~iile lui.) 2. despotism, tiranie, (înv.) despoție. (~ unei guvernări.)