rufos

RUFÓS, -OÁSĂ, rufoși, -oase, adj. (Fam.) Zdrențăros. – Rufă + suf. -os.

RUFÓS, -OÁSĂ, rufoși, -oase, adj. (Fam.) Zdrențăros. – Rufă + suf. -os.

RUFÓS, -OÁSĂ, rufoși, -oase, adj. Zdrențăros. Și eu așa rufos ca un mișăl, nici n-am ochi să ies în lume. C. PETRESCU, R. DR. 241. ◊ (Substantivat) Omușor într-un picior, Ghici, rufoaso, ce-i? (Varza). SADOVEANU, P. C. 4.

rufós (fam.) adj. m., pl. rufóși; f. rufoásă, pl. rufoáse

rufós adj. m., pl. rufóși; f. sg. rufoásă, pl. rufoáse

RUFÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre persoane) Care este îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros; terfos; flenduros. /rufă + suf. ~os

rufos a. sdrențeros: ești cam rufos AL. [Derivat din rufe cu sensul primitiv de haine (ordinare sau uzate)].

rufós, -oásă adj. (d. rufă). Est. Zdrențăros, cu haĭnele rupte de vechime.

rufos, -oasă, rufoși, -oase adj. 1. zdrențăros. 2. (reg.) murdar, soios.