robotire

ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie, trecând de la una la alta; a trebălui. – Din robotă.

ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie, trecând de la una la alta; a trebălui. – Din robotă.

ROBOTÍ, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. Țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și cîștige nici mîncarea omenească. REBREANU, R. I 95. 2. A îndeplini, a face treburi mărunte în jurul gospodăriei, trecînd de la una la alta; a trebălui. Nevasta umbla cu pași nesimțiți în jurul nostru, robotind. SADOVEANU, P. S. 51. Doamna Herdelea robotea toată ziua cu bucătăria. REBREANU, I. 66. Sima robotea prin curte. SANDU-ALDEA, U. P. 27. ◊ Tranz. Cînd se crăpă de ziuă, moș Ion robotea cîte ceva pe lîngă car, iar mama Catrina îi gătea de-ale mîncării. BUJOR, S. 31. Oană ce robotești? – Spăl, măria-ta. DELAVRANCEA, A. 39.

robotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotésc, imperf. 3 sg. roboteá; conj. prez. 3 să roboteáscă

robotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotésc, imperf. 3 sg. roboteá; conj. prez. 3 sg. și pl. roboteáscă

ROBOTÍ vb. 1. v. trebălui. 2. a trudi. (A ~ toată viața în zadar.)

A ROBOTÍ ~ésc intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospodărie; a trebălui; a se porăi. 2) înv. A munci din greu. /Din robotă

robotì v. 1. a lucra claca sau robota; 2. a munci din greu: gazdă robotind zi și noapte CR.

robotésc v. tr. (vsl. rabotitî, a robi; sîrb. rabotati, a face robotă; rus. rabótatĭ, a munci, a lucra; ung. robotolni). Fam. Lucrez lucrurĭ ușoare pin casă; ce maĭ robotițĭ voĭ pe aicĭ? V. meșteresc.

ROBOTI vb. 1. a trebălui, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lîngă casă.) 2. a trudi. (A ~ toată viața în zadar.)

robotí, robotesc, vb. intranz. – A munci din greu, a trudi. – Din robotă „muncă” (< sl. robota) (DEX, MDA).