rindeluit

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.

RINDELUÍT s. n. Rindeluire. – V. rindelui.

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.

RINDELUÍT s. n. Rindeluire. – V. rindelui.

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A da la rindea.

RINDELUÍT s. n. Rindeluire. Mașină de rindeluit.

rindeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 să rindeluiáscă

rindeluít s. n.

rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rindeluiáscă

rindeluít s. n.

RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scândură.)

RINDELUÍT adj. geluit. (Scândură ~.)

RINDELUÍT s. v. rindeluire.

A RINDELUÍ ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui

RINDELUI vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scîndură.)

RINDELUIT s. geluire, rindelare, rindeluire, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)

RINDELUIT adj. geluit. (Scîndură ~.)