Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru rindeluit

RINDELU├Ź, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a f─â╚Ťui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de rindeluit = ma╚Öin─â care efectueaz─â ├«n mod mecanic opera╚Ťii cu rindeaua, la care cu╚Ťitele au o mi╚Öcare de rota╚Ťie, prelucrarea asem─ân├óndu-se cu frezarea. ÔÇô Rindea + suf. -─âlui.
RINDELU├ŹT s. n. Rindeluire. ÔÇô V. rindelui.
RINDELU├Ź, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a f─â╚Ťui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de rindeluit = ma╚Öin─â care efectueaz─â ├«n mod mecanic opera╚Ťii cu rindeaua, la care cu╚Ťitele au o mi╚Öcare de rota╚Ťie, prelucrarea asem─ân├óndu-se cu frezarea. ÔÇô Rindea + suf. -─âlui.
RINDELU├ŹT s. n. Rindeluire. ÔÇô V. rindelui.
RINDELU├Ź, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A da la rindea.
RINDELU├ŹT s. n. Rindeluire. Ma╚Öin─â de rindeluit.
rindelu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rindelui├ęsc, imperf. 3 sg. rindelui├í; conj. prez. 3 s─â rindelui├ísc─â
rindelu├şt s. n.
rindelu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rindelui├ęsc, imperf. 3 sg. rindelui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rindelui├ísc─â
rindelu├şt s. n.
RINDELU├Ź vb. a gelui, a rindela, (pop.) a f─â╚Ťui. (A ~ o sc├óndur─â.)
RINDELU├ŹT adj. geluit. (Sc├óndur─â ~.)
RINDELU├ŹT s. v. rindeluire.
A RINDELU├Ź ~i├ęsc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~─âlui
RINDELUI vb. a gelui, a rindela, (pop.) a f─â╚Ťui. (A ~ o sc├«ndur─â.)
RINDELUIT s. geluire, rindelare, rindeluire, (pop.) f─â╚Ťuial─â, f─â╚Ťuire, f─â╚Ťuit. (~ unei sc├«nduri.)
RINDELUIT adj. geluit. (Scîndură ~.)

Rindeluit dex online | sinonim

Rindeluit definitie

Intrare: rindeluit
rindeluit substantiv neutru
Intrare: rindelui
rindelui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a