rindeluit definitie

2 intrări

17 definiții pentru rindeluit

RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.
RINDELUÍT s. n. Rindeluire. – V. rindelui.
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.
RINDELUÍT s. n. Rindeluire. – V. rindelui.
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A da la rindea.
RINDELUÍT s. n. Rindeluire. Mașină de rindeluit.
rindeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 să rindeluiáscă
rindeluít s. n.
rindeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rindeluiésc, imperf. 3 sg. rindeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rindeluiáscă
rindeluít s. n.
RINDELUÍ vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scândură.)
RINDELUÍT adj. geluit. (Scândură ~.)
RINDELUÍT s. v. rindeluire.
A RINDELUÍ ~iésc tranz. (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. /rindea + suf. ~ălui
RINDELUI vb. a gelui, a rindela, (pop.) a fățui. (A ~ o scîndură.)
RINDELUIT s. geluire, rindelare, rindeluire, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)
RINDELUIT adj. geluit. (Scîndură ~.)

rindeluit dex

Intrare: rindeluit
rindeluit substantiv neutru
Intrare: rindelui
rindelui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a