ricanare

RICANÁ, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A râde batjocoritor, a rânji. – Din fr. ricaner.

RICANÁRE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana.

RICANÁ, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A râde batjocoritor, a rânji. – Din fr. ricaner.

RICANÁRE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana.

RICANÁ, ricanez, vb. I. Intranz. A rîde batjocoritor, a rînji. Prea multe știi! ricană directorul «Voinții». C. PETRESCU, C. V. 339.

ricaná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 ricaneáză

ricaná vb., ind. prez. 1 sg. ricanéz, 3 sg. și pl. ricaneáză

ricanáre s. f., g.-d. art. ricanării; pl. ricanări

RICANÁ vb. v. rânji.

RICANÁRE s. v. rânjeală, rânjet, rânjire, rânjitură.

RICANÁ vb. I. intr. (Liv.) A rânji (în batjocură). [< fr. ricaner].

RICANÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a ricana; rânjet. [< ricana].

RICANÁ vb. intr. a rânji (în batjocură). (< fr. ricaner)

ricana vb. v. RÎNJI.

ricanare s. v. RÎNJEALĂ. RÎNJET. RÎNJIRE. RÎNJITURĂ.