Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru ricanare

RICAN├ü, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A r├óde batjocoritor, a r├ónji. ÔÇô Din fr. ricaner.
RICAN├üRE, rican─âri, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; r├ónjet. ÔÇô V. ricana.
RICAN├ü, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A r├óde batjocoritor, a r├ónji. ÔÇô Din fr. ricaner.
RICAN├üRE, rican─âri, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; r├ónjet. ÔÇô V. ricana.
RICAN├ü, ricanez, vb. I. Intranz. A r├«de batjocoritor, a r├«nji. Prea multe ╚Ötii! rican─â directorul ┬źVoin╚Ťii┬╗. C. PETRESCU, C. V. 339.
ricaná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 ricaneáză
rican├í vb., ind. prez. 1 sg. rican├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ricane├íz─â
ricanáre s. f., g.-d. art. ricanării; pl. ricanări
RICANÁ vb. v. rânji.
RICANÁRE s. v. rânjeală, rânjet, rânjire, rânjitură.
RICANÁ vb. I. intr. (Liv.) A rânji (în batjocură). [< fr. ricaner].
RICANÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a ricana; rânjet. [< ricana].
RICANÁ vb. intr. a rânji (în batjocură). (< fr. ricaner)
ricana vb. v. RÎNJI.
ricanare s. v. RÎNJEALĂ. RÎNJET. RÎNJIRE. RÎNJITURĂ.

Ricanare dex online | sinonim

Ricanare definitie

Intrare: ricana
ricana verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ricanare
ricanare substantiv feminin