reziliat

REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface un contract, o convenție.

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. reziliéz, 3 sg. și pl. reziliáză, 1 pl. reziliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. reziliéze; ger. reziliínd (sil. -li-ind)

REZILIÁ vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)

REZILIÁT adj. (JUR.) anulat, desfăcut. (Contract ~.)

REZILIÁ vb. I. tr. A desface un contract, o convenție. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, 5 -iați, ger. -iind, part. -iat. / < fr. résilier].

REZILIÁ vb. tr. a desface, a anula un contract, o convenție. (< fr. résilier)

A REZILIÁ ~éz tranz. rar (contracte, convenții etc.) A face să-și piardă valoarea; a anula; a desface. [Sil. -li-a] /<fr. résilier

rezilià v. Jur. a anula un contract (= fr. résilier).

*reziliéz v. tr. (fr. résilier, în sec. XVII résilir, d. lat. resilire, a sări înapoĭ, a te retrage, d. salire, a sări). Anulez un contract, un act.

REZILIA vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)

REZILIAT adj. (JUR.) anulat, desfăcut. (Contract ~.)