Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru reziliat

REZILI├ü, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o conven╚Ťie. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. r├ęsilier.
REZILI├ü, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o conven╚Ťie. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. r├ęsilier.
REZILI├ü, reziliez, vb. I. Tranz. A desface un contract, o conven╚Ťie.
rezili├í (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 rezili├íz─â, 1 pl. rezili├ęm (-li-em); conj. prez. 3 s─â rezili├ęze; ger. rezili├şnd (-li-ind)
rezili├í vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. rezili├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rezili├íz─â, 1 pl. rezili├ęm (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rezili├ęze; ger. rezili├şnd (sil. -li-ind)
REZILIÁ vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)
REZILIÁT adj. (JUR.) anulat, desfăcut. (Contract ~.)
REZILI├ü vb. I. tr. A desface un contract, o conven╚Ťie. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaz─â, 5 -ia╚Ťi, ger. -iind, part. -iat. / < fr. r├ęsilier].
REZILI├ü vb. tr. a desface, a anula un contract, o conven╚Ťie. (< fr. r├ęsilier)
A REZILI├ü ~├ęz tranz. rar (contracte, conven╚Ťii etc.) A face s─â-╚Öi piard─â valoarea; a anula; a desface. [Sil. -li-a] /<fr. r├ęsilier
rezili├á v. Jur. a anula un contract (= fr. r├ęsilier).
*rezili├ęz v. tr. (fr. r├ęsilier, ├«n sec. XVII r├ęsilir, d. lat. resilire, a s─âri ├«napo─ş, a te retrage, d. salire, a s─âri). Anulez un contract, un act.
REZILIA vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.)
REZILIAT adj. (JUR.) anulat, desf─âcut. (Contract ~.)

Reziliat dex online | sinonim

Reziliat definitie

Intrare: reziliat
reziliat adjectiv
Intrare: rezilia
rezilia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a