reversie

REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

REVÉRSIE s. f. v. reversiune.

REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. (Și în forma reversie) 1. (Jur.; ieșit din uz) Drept prin care bunurile donate unei persoane se reîntorc la cel care le-a dat, în cazul cînd donatarul moare fără să aibă copii. 2. Reîntoarcere, revenire, recidivă. Cazul de reversie el îl cunoștea în carne și oase. CARAGIALE, S. 142. – Variantă: revérsie s. f.

revérsie s. f., art. revérsia, g.-d. art. revérsiei; pl. revérsii

REVÉRSIE s. (BIOL.) atavism.

REVÉRSIE s.f. 1. Întoarcere la o stare anterioară; atavism. 2. V. reversiune. [< fr. réversion].

REVÉRSIE s. f. (biol.) întoarcere a unei populații, a unui individ la un tip mai puțin evoluat; reapariție a unor caractere ancestrale: reversiune (3); atavism. (< fr. réversion, lat. reversio)

REVÉRSIE ~i f. livr. 1) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2) Apariție la unele vietăți a unor caractere neobișnuite pe care le-a posedat un strămoș îndepărtat; atavism. [G.-D. reversiei] /<fr. réversion, lat. reversio, ~onis

reversiune f. Jur. dreptul în virtutea căruia bunurile, de care cineva a dispus în favoarea altuia, îi pot reveni când acela moare fără copii.

*reversiúne f. (lat. reversio, -ónis. V. versiune). Jur. Întoarcerea uneĭ proprietățĭ la fostu proprietar care a dăruit-o cuĭva care a murit fără moștenitorĭ.

REVERSIE reversare a tracțiunii (v.).

reversiune (lat. reversio „răsturnare”), sin. antimetateză (R): Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim.