retopire

2 intrări

8 definiții pentru retopire

RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Re-1 + topi.

RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri

retopí vb. topi

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri