Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Re-1 + topi.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
retopí vb. topi
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Retopire dex online | sinonim
Retopire definitie
Intrare: retopi
retopi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: retopire
retopire substantiv feminin
