republicare

REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

REPUBLICÁ, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re¹- + publica.

REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica încă o dată, a publica din nou. (Refl. pas.) Acest dicționar ar fi a se republica în Convorbiri. ALECSANDRI, S. 46.

REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei.

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri

republicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. repúblic, 3 sg. și pl. repúblică

republicáre s. f., pl. republicări

REPUBLICÁ vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)

REPUBLICÁRE s. reapariție, reeditare, reimprimare, retipărire. (~ operelor cuiva.)

REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier].

REPUBLICÁRE s.f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei; reapariție. [< republica].

REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier)

A REPUBLICÁ repúblic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica

REPUBLICA vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)

REPUBLICARE s. reeditare, reimprimare, retipărire. (~ operelor cuiva.)