Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru republicare

REPUBLIC├ü, rep├║blic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retip─âri. ÔÇô Pref. re- + publica.
REPUBLIC├üRE, republic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a republica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. republica.
REPUBLIC├ü, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retip─âri. ÔÇô Re1- + publica.
REPUBLIC├üRE, republic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a republica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. republica.
REPUBLIC├ü, rep├║blic, vb. I. Tranz. A publica ├«nc─â o dat─â, a publica din nou. (Refl. pas.) Acest dic╚Ťionar ar fi a se republica ├«n Convorbiri. ALECSANDRI, S. 46.
REPUBLIC├üRE, republic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a republica ╚Öi rezultatul ei.
republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică
*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri
republicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. repúblic, 3 sg. și pl. repúblică
republicáre s. f., pl. republicări
REPUBLICÁ vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)
REPUBLIC├üRE s. reapari╚Ťie, reeditare, reimprimare, retip─ârire. (~ operelor cuiva.)
REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier].
REPUBLIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a republica ╚Öi rezultatul ei; reapari╚Ťie. [< republica].
REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier)
A REPUBLICÁ repúblic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica
REPUBLICA vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)
REPUBLICARE s. reeditare, reimprimare, retip─ârire. (~ operelor cuiva.)

Republicare dex online | sinonim

Republicare definitie

Intrare: republica
republica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bli-
Intrare: republicare
republicare substantiv feminin