republicare definitie

2 intrări

18 definiții pentru republicare

REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.
REPUBLICÁ, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re1- + publica.
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica încă o dată, a publica din nou. (Refl. pas.) Acest dicționar ar fi a se republica în Convorbiri. ALECSANDRI, S. 46.
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei.
republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică
*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri
republicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. repúblic, 3 sg. și pl. repúblică
republicáre s. f., pl. republicări
REPUBLICÁ vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)
REPUBLICÁRE s. reapariție, reeditare, reimprimare, retipărire. (~ operelor cuiva.)
REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier].
REPUBLICÁRE s.f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei; reapariție. [< republica].
REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier)
A REPUBLICÁ repúblic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica
REPUBLICA vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)
REPUBLICARE s. reeditare, reimprimare, retipărire. (~ operelor cuiva.)

republicare dex

Intrare: republica
republica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bli-
Intrare: republicare
republicare substantiv feminin