reorchestrare

REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. – Din fr. réorchestrer.

REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. – V. reorchestra.

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrá vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reorchestréz, 3 sg. și pl. reorchestreáză

reorchestráre s. f., pl. reorchestrări

REORCHESTRÁ vb. I. tr. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pron. re-or-. / cf. fr. réorchestrer].

REORCHESTRÁRE s.f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [< reorchestra].

REORCHESTRÁ vb. tr. a orchestra din nou o bucată muzicală. (< fr. réorchestrer)