Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru reorchestrare

REORCHESTR├ü, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o alt─â orchestra╚Ťie. [Pr.: re-o-] ÔÇô Din fr. r├ęorchestrer.
REORCHESTR├üRE, reorchestr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reorchestra ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-o-] ÔÇô V. reorchestra.
REORCHESTR├ü, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o alt─â orchestra╚Ťie. ÔÇô Din fr. r├ęorchestrer.
REORCHESTR├üRE, reorchestr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reorchestra ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reorchestra.
reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză
reorchestr├í vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reorchestr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reorchestre├íz─â
reorchestráre s. f., pl. reorchestrări
REORCHESTR├ü vb. I. tr. A orchestra din nou, a face o alt─â orchestra╚Ťie. [Pron. re-or-. / cf. fr. r├ęorchestrer].
REORCHESTR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reorchestra ╚Öi rezultatul ei. [< reorchestra].
REORCHESTR├ü vb. tr. a orchestra din nou o bucat─â muzical─â. (< fr. r├ęorchestrer)

Reorchestrare dex online | sinonim

Reorchestrare definitie

Intrare: reorchestra
reorchestra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-or-
Intrare: reorchestrare
reorchestrare substantiv feminin