recidivare

RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.; despre un fost delincvent) A comite un delict identic sau de aceeași natură cu cel pentru care a suferit o condamnare. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare aparentă; a reapărea, a reîncepe, a reveni. Tumoarea a recidivat, invadînd... brațul. PARHON, O. A. I 2. Se găsesc cazuri în care o febră cu un tip oarecare își schimbă cu totul tipul cînd boala recidivează. BABEȘ, O. A. I 344.

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

*recidiváre s. f., g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắri

recidivá vb., ind. prez. 1 sg. recidivéz, 3 sg. și pl. recidiveáză

recidiváre s. f., g.-d. art. recidivării; pl. recidivări

RECIDIVÁ vb. (MED.) a se întoarce, a reapărea, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)

RECIDIVÁ vb. I. intr. 1. (Despre un fost delincvent) A repeta același delict, aceeași crimă. 2. (Despre o boală) A se manifesta din nou după o aparentă vindecare. [< fr. récidiver].

RECIDIVÁRE s.f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. [< recidiva].

RECIDIVÁ vb. intr. 1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni. 2. a săvârși o recidivă (2). (< fr. récidiver)

A RECIDIVÁ ~éz intranz. 1) jur. (despre persoane) A se afla în stare de recidivă. 2) (despre o boală) A apărea din nou după un tratament. /<fr. récidiver

*recidivéz v. intr. (mlat. recidivare, fr. récidiver). Cad în recidivă: criminal saŭ bolnav care recidivează. Revin, reapar (vorbind de boale): frigurile recidivează.

RECIDIVA vb. a se întoarce, a reapărea, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)