razna

RÁZNA adv. 1. (Pe lângă verbe de mișcare) Fără să știe încotro se duce, neținând seama de drum, de direcție; la întâmplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la întâmplare, fără țintă; b) fig. a apuca pe o cale greșită, a proceda în mod nejudecat; a decădea. 2. La o parte, la o oarecare distanță de...; departe. – Din sl. razĭno.

RÁZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. – V. răzni.

RẤZNĂ, râzne, s. f. (Reg.) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție până la gura unei mine. – Et. nec.

RÁZNA adv. 1. (Pe lângă verbe de mișcare) Fără să știe încotro se duce, neținând seama de drum, de direcție; la întâmplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la întâmplare, fără țintă; b) fig. a apuca pe o cale greșită, a proceda în mod nejudecat; a decădea. 2. La o parte, la o oarecare distanță de...; departe. – Din sl. razĭno.

RÁZNĂ, razne, s. f. (Rar) Răzlețire. ♦ Fig. Deviere, digresiune. – V. răzni.

RẤZNĂ, râzne, s. f. (Reg.) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție până la gura unei mine. – Et. nec.

RÁZNA adv. 1. (În construcție cu «a o lua», «a o apuca» sau cu diferite verbe de mișcare) Fără o țintă precisă, neținînd seamă de drum, de direcție. Necăjit se repezi înaintea vitelor care o luaseră razna spre fundul ogrăzii. REBREANU, R. II 60. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. Copilul, coborîndu-se din copaci, o apucă razna pe cîmp. ISPIRESCU, L. 391. Fata umbla mai adesea razna prin păduri. ODOBESCU, S. III 205. ◊ (Rar, precedat de prep. compusă «de-a») Fugea de-a razna pe răzoare. COȘBUC, P. I 242. 2. (Mai ales în construcție cu verbele «a sta», «a se ține» etc.) Deoparte, la o parte, la oarecare distanță de... (Flăcăul) a venit cam desișor în vara asta la horă la noi, dar se ținea tot razna. VLAHUȚĂ, la TDRG. Razna de satul Domnești, se vede o casă. DELAVRANCEA, S. 3. Se plimba cam razna de curtencele sale. ISPIRESCU, U. 12.

RÁZNĂ, razne, s. f. Faptul de a se răzleți, răzlețire. Prostia pîndește mintea omului cum pîndesc lupii razna oilor. DELAVRANCEA, H. T. 129. ♦ Fig. Deviere, digresiune. Reținută și măiestrită, fără lăbărțări, razne și prisosuri, ea [conversația] învăluia în mreje puternice, uimea, răpea, fermeca. M. I. CARAGIALE, C. 14.

RÎ́ZNĂ, rîzne, s. f. (Regional) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție pînă la gura unei mine. A trimis la ziuă 28 de rîzne, aproape două norme. DAVIDOGLU, M. 34.

rázna adv.

ráznă (rar) s. f., g.-d. art. ráznei; pl. rázne

rấznă (reg.) s. f., g.-d. art. rấznei; pl. rấzne

rázna adv.

ráznă s. f., g.-d. art. ráznei; pl. rázne

râznă s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

RÁZNA adv. haihui. (Umblă ~.)

RÁZNA adv. 1) (folosit cu unele verbe ale mișcării) Fără a ști încotro merge; fără o țintă precisă; în bobote; la întâmplare. ◊ A o lua (sau a o apuca) ~ a) a merge la întâmplare; b) a apuca pe o cale greșită; a devia; a se abate; c) a judeca în mod eronat. 2) La o parte; într-o parte de...; departe. A se ține ~. / <sl. razino

ráznă, rázne, s.f. (pop.) 1. răzlețire, împrăștiere; deviere, divagare. 2. felie de măr.

razna adv. încoace și încolo: tot umblă razna pe drumuri de geaba.PANN. [Rus. RAZNYĬ, desperecheat].

ráznă adv. (vsl. razĭnĭ, razna, divers, diferit, d. particula razŭ = rom. des- din des-part; sîrb. razni, rus. ráznyĭ, róznyĭ, diferit, bg. răzno, în mod diferit. V. răzleț). Despărțit de aĭ tăĭ, pe departe, rătăcind: a umbla razna. Depărtîndu-te de drumu obișnuit: haĭ s-o luăm razna peste cîmp ca s’ajungem maĭ răpede – Și arázna (vest).

RAZNA adv. haihui. (Umblă ~.)

rấznă, râzne, s.f. – (reg.; înv.) Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „...nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu, 1999: 273). – Et. nec. (MDA).

rấznă, -e, s.f. – Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „... nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu 1999: 273). – Et. nec. (MDA).

a o lua razna expr. 1. (fig.) a o apuca pe o cale greșită, a decădea. 2. a înnebuni.