raf
RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RAF, rafuri, s. n. (Regional) Șină de fier cu care se îmbracă obada unei roți de lemn, cu scopul de a o proteja și a-i da o rezistență mai mare. În curte, Petrea se tocmește cu oamenii ce-i aduc roți să le strîngă rafurile, ori chiar să pună raf nou. AGÎRBICEANU, S. P. 53. Către prînzul cel bun... sare un raf (cerc) de pe roată. RETEGANUL, P. I 33.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
raf (reg.) s. n., pl. ráfuri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
raf s. n., pl. ráfuri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RAF s. v. cerc, șină.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RAF s. n. (cinem.) mișcare rapidă de panoramare a aparatului de filmat. (< germ. Raff)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
raf (ráfuri), s. n. – Șină. Germ. Reif, prin intermediul mag. ráf, sb. raf (Tiktin; Scriban). În Trans.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
RAF ~uri n. reg. Șină de fier aplicată pe o roată de car sau de căruță. /<ung. raf
- sursa: NODEX 2002
- permalink
1) raf, V. raft 2.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
2) raf n., pl. urĭ (ung. ráf, rut. raf, d. germ. reif, id.). Trans. Șina roateĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
raf s. v. CERC. ȘINĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
raf, rafuri, s.n. – (reg.) Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR, 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu, 2002: 65; Asuaju de Jos). – Din magh. dial. raf (DEX, MDA), cf. ucr. rafa „grație” (DEX) < germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu”) (Scriban; Tiktin, cf. DER; MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
râf, râfi, s.m. – (reg.) Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea, 1924, II: 211). – Cf. ruf.
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
raf, -uri, s.n. – Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu 2002: 65; Asuaju de Jos). Termen general în Ardeal; atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu”), prin intermediul magh. dial. raf (DER).
râf, -i, s.m. – Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea 1924 II: 211). – Probabil din rufă.
RAF v. Royal Air Force.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
ROYAL AIR FORCE (R.A.F.) [róiəl εər fors], serviciu militar britanic, creat în 1911, însărcinat cu apărarea spațiului aerian. S-a ilustrat în cele două războaie mondiale.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink