Dicționare ale limbii române

2 intrări

19 definiții pentru raf

RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”.
RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”.
RAF, rafuri, s. n. (Regional) Șină de fier cu care se îmbracă obada unei roți de lemn, cu scopul de a o proteja și a-i da o rezistență mai mare. În curte, Petrea se tocmește cu oamenii ce-i aduc roți să le strîngă rafurile, ori chiar să pună raf nou. AGÎRBICEANU, S. P. 53. Către prînzul cel bun... sare un raf (cerc) de pe roată. RETEGANUL, P. I 33.
raf (reg.) s. n., pl. ráfuri
raf s. n., pl. ráfuri
RAF s. v. cerc, șină.
RAF s. n. (cinem.) mișcare rapidă de panoramare a aparatului de filmat. (< germ. Raff)
raf (ráfuri), s. n. – Șină. Germ. Reif, prin intermediul mag. ráf, sb. raf (Tiktin; Scriban). În Trans.
RAF ~uri n. reg. Șină de fier aplicată pe o roată de car sau de căruță. /<ung. raf
1) raf, V. raft 2.
2) raf n., pl. urĭ (ung. ráf, rut. raf, d. germ. reif, id.). Trans. Șina roateĭ.
2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.
raf s. v. CERC. ȘINĂ.
raf, rafuri, s.n. – (reg.) Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR, 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu, 2002: 65; Asuaju de Jos). – Din magh. dial. raf (DEX, MDA), cf. ucr. rafa „grație” (DEX) < germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu”) (Scriban; Tiktin, cf. DER; MDA).
râf, râfi, s.m. – (reg.) Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea, 1924, II: 211). – Cf. ruf.
raf, -uri, s.n. – Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu 2002: 65; Asuaju de Jos). Termen general în Ardeal; atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu”), prin intermediul magh. dial. raf (DER).
râf, -i, s.m. – Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea 1924 II: 211). – Probabil din rufă.
RAF v. Royal Air Force.
ROYAL AIR FORCE (R.A.F.) [róiəl εər fors], serviciu militar britanic, creat în 1911, însărcinat cu apărarea spațiului aerian. S-a ilustrat în cele două războaie mondiale.

raf definitie

raf dex

Intrare: raf
raf substantiv neutru
Intrare: râf
râf