puzderie

POZDÉRIE s. f. v. puzderie.

PUZDÉRIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare. ◊ Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt). 3. (Cu determinări la pl. introduse prin prep. „de”) Mulțime, număr mare. [Var.: (reg.) pozdérie s. f.] – Din sl. pozderije.

POZDÉRIE s. f. v. puzderie.

PUZDÉRIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare. ◊ Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt). 3. (Cu determinări la pl. introduse prin prep. „de”) Mulțime, număr mare. [Var.: (reg.) pozdérie s. f.] – Din sl. pozderije.

POZDÉRIE s. f. v. puzderie.

PUZDÉRIE, puzderii, s. f. (La pl., sau la sg. cu sens colectiv) 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cînepii sau a inului la melițare și scărmănare. O, tu crai cu barba-n noduri... Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. EMINESCU, O. I 83. ◊ Fig. Soarele de septemvrie ajunse la amiază, împrăștiind o puzderie de aur asupra acelor locuri tihnite. SADOVEANU, F. J. 206. ◊ Expr. A face (sau a se face) puzderie = a (se) sfârîma, a (se) zdrobi, a (se) face praf; a (se) distruge, a (se) nimici cu totul. S-a răvășit totul în el și s-a făcut puzderie. POPA, V. 336. Mă deștept ca trăsnetul și fac puzderie orice-mi cade subt mină. NEGRUZZI, S. III 119. 2. Cantitate mare de praf, gunoaie mărunte, stropi de ploaie, fulgi. Nourii se grămădeau și se zbăteau ca niște site uriașe sub care se învolbura vîntul cu șfichiuri de ger, spulberînd puzderiile. SADOVEANU, F. J. 443. Un vînt, cu toane repezi, le zvîrle-n obraz puzderia de stropi. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupră-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48. ◊ (În metafore și comparații) Iar din imperiul tăcerii Se desprindeau fulgi mari de nea: Cădeau încet, cădeau puzderii, în urma și-naintea mea. IOSIF, PATR. 77. 3. Mulțime de oameni sau de animale, droaie, grămadă. V. spuză. Adînc vuia satul de puzderia armatelor. CAMILAR, N. I 218. A fost mare ticălos la viața lui... Oameni a sărăcit, o puzderie, POPA, V. 87. O puzderie de copii și-au întins nesigure mîini după faldurile rochiei. ANGHEL, PR. 23. ◊ (În metafore și comparații) În juru-i roiau... țînțarii, puzderie, cu zumzet ascuțit. DUMITRIU, N. 259. – Variantă:(regional) pozdérie (SBIERA, P. 147, CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. 277) s. f.

puzdérie (-ri-e) s. f., art. puzdéria (-ri-a), g.-d. art. puzdériei; pl. puzdérii, art. puzdériile (-ri-i-)

puzdérie s. f. (sil. -ri-e), art. puzdéria (sil. -ri-a), g.-d. art. puzdériei; pl. puzdérii, art. puzdériile (sil. -ri-i-)

PUZDÉRIE s. 1. v. mulțime. 2. mulțime, potop, sumedenie, (pop.) spuzenie, (înv. și reg.) sodom, (fig.) pulbere, spuză, spuzeală. (~ de stele.) 3. (Munt.) spâldării (pl.). (~ de in sau de cânepă.)

PUZDÉRIE s. v. așchie, surcea, surcică, țandără.

puzdérie (puzdérii), s. f. – 1. Resturi de la melițare, rămășițe de in sau de cînepă. – 2. Pleavă, codină, praf, scame. – 3. Mulțime, infinitate. Sl. pozderije (Miklosich, Lexicon, 605; Candrea, II, 284; Conev 75), cf. bg. pazder, sb. pozder, rus. pazderie, mag. pazdorja.

PUZDÉRIE ~i f. 1) Masă constând din resturi mărunte de tulpini, rezultate din melițarea sau răgilarea cânepei, inului. 2) (despre ființe, lucruri) Mulțime mare; sumedenie. [G.-D. puzderiei; Sil. -ri-e] /<sl. pozdere

pozderie f. V. puzderie.

puzderie f. 1. partea lemnoasă ce rămâne din cânepa melițată, întrebuințată de țărani la foc; 2. pleavă; 3. fig. mulțime (metaforă luată dela melițatul cânepei): puzderie de vise. [Slav. POZDERIIE, paie, câlți]. ║ adv. mărunt și mult: zăpada cade puzderie.

puzdére f. (vsl. pozderiĭe, pazderŭ și pozderŭ, paĭe, cîlț, d. drati-deron, a zmulge, a jupui; bg. pŭzdér și pazdér, sîrb. pózder, rus. pázderie și pázder, partea lemnoasă a cînepeĭ după ce i s’aŭ scos firele; ung. pozdorja. V. dîră). Partea lemnoasă a cotoarelor de cînepă după ce aŭ fost zdrobite de meliță și li s’aŭ scos firele și care se aruncă în foc. Fig. Mare mulțime: o puzdere de gîndacĭ, de Jidanĭ. Adv. În mare număr: foĭaŭ vermiĭ puzdere. – Și puzdérie (sud) și pozdere (nord). În Gorj pîzdắrii, f. pl. = țandurĭ: paharu a căzut și s’a făcut pîzdăriĭ. Și puzdăriĭ. V. și zgrebenț.

puzderie s. v. AȘCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ȚANDĂRĂ.

PUZDERIE s. 1. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, sumedenie, (înv. și pop.) mare, poiede, (înv. și reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. și Mold.) silă, (înv.) mulțit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de dușmani.) 2. mulțime, potop, sumedenie, (pop.) spuzenie, (înv. și reg.) sodom, (fig.) pulbere, spuză, spuzeală. (~ de stele.) 3. (Munt.) spîldării (pl.). (~ de in sau cînepă.)

PUZDERIE subst. 1. Pusder/ea (Viciu 16j); -escu, 1739 (Vieri 71). 2. Cf. Puzdre, buc. act. (M Put 131); -a ard. (DR II 697).