propice

PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice.

PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice.

PROPÍCE adj. invar. (Livresc) Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. Apartamentul părea înadins construit pentru asemenea propice retrageri strategice. C. PETRESCU, C. V. 178. Fragmente vii din soare, Ce zeu propice nouă aice v-a-ndreptat? ALECSANDRI, T. II 334. Fînațul de la Vîrful Cîmpului este în șesul Siretului, în locul cel mai propice pentru a fi... de o calitate bună. I. IONESCU, D. 302.

propíce adj. invar.

propíce adj. invar.

PROPÍCE adj. invar. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, prielnic, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, prielnic, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.)

PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. [< fr. propice, cf. lat. propitius].

PROPÍCE adv. inv. favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. (< fr. propice)

PROPÍCE adj. invar. 1) Care priește; care este în favoare; favorabil; prielnic. Situație ~. 2) Care corespunde bine împrejurărilor; extrem de potrivit. /<fr. propice

propice a. foarte favorabil vorbind de timp, de ocaziune.

*propíce adj., pl. f. tot așa (fr. propice, d. lat. propitius; it. propízio). Favorabil, vorbind de timp, de ocaziune: moment propice. P. pl., cp. cu eficace. Mulțĭ ignoranțĭ zic proprice, precum, din contra, zic propiŭ îld. propriŭ.

PROPICE adj. 1. avantajos, favorabil, prielnic, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemînatic. (Circumstanțe ~.) 2. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, favorabil, prielnic, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. favorabil, prielnic, (fig.) surîzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, prielnic, (pop.) priincios. (Un vînt ~ din spate.)