plăsmuire

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui.

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui.

PLĂZMUÍRE s. f. v. plăsmuire.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui.

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui.

PLĂZMUÍRE s. f. v. plăsmuire.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întâmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.

plăsmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 să plăsmuiáscă

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri

plăsmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plăsmuiáscă

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri

PLĂSMUÍ vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. alcătui. 4. v. falsifica.

PLĂSMUÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenție. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună. 6. v. falsificare.

A PLĂSMUÍ ~iésc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă

plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].

plăsmuire f. 1. creațiune: o plăsmuire ’n piatră de Paros AL.; 2. invențiune (mai adesea falsă).

plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.

plăzmuíre f. Creațiune; invențiune, ticluire: asta e o plăzmuire a luĭ.

PLĂSMUI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a născoci, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a țese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuți. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) 3. a alcătui, a concepe, a întocmi, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 4. a contraface, a falsifica. (A ~ un document.)

PLĂSMUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. creație, invenție, născocire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. inventare, născocire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 5. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 6. contrafacere, fals, falsificare, falsificație. (Acest document este o ~.)