PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui.

PLĂZMUÍRE s. f. v. plăsmuire.

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui.

PLĂZMUÍRE s. f. v. plăsmuire.

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri

PLĂSMUÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenție. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună. 6. v. falsificare.

plăsmuire f. 1. creațiune: o plăsmuire ’n piatră de Paros AL.; 2. invențiune (mai adesea falsă).

plăzmuíre f. Creațiune; invențiune, ticluire: asta e o plăzmuire a luĭ.

PLĂSMUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. creație, invenție, născocire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. inventare, născocire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 5. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 6. contrafacere, fals, falsificare, falsificație. (Acest document este o ~.)