pasență

PASÉNȚĂ s. f. v. pasiență.

PASIÁNS s. n. v. pasiență.

PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience.

PASÉNȚĂ s. f. v. pasiență.

PASIÁNS s. n. v. pasiență.

PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience.

PASÉNȚĂ s. f. v. pasiență.

PASIÁNS s. n. v. pasiență.

PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinarea cărților de joc după anumite reguli, de reușita căreia jucătorul leagă împlinirea unor dorinți. Ședea... seara cînd făcea o pasiență, la lumina caldă a lămpii cu abajur. DUMITRIU, B. F. 36. Fă-mi o pasiență... să vedem ce-mi mai iese pe mîine. PAS, L. I 244. Pe mescioara de lîngă patul lui era... o pereche de cărți cu care făcuse pînă atunci pasiențe. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. – Variante: pasénță (DUMITRIU, B. F. 43) s. f., (învechit) pasiáns (pronunțat -si-ans), pasiansuri (NEGRUZZI, S. I 82), s. n.

pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe

pasiénță s. f. (sil. -si-en-), g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe

PASÉNȚĂ s.f. v. pasiență.

PASIÉNȚĂ s.f. (La pl.) Combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). [Pron. -si-en-, var. pasență s.f. / < fr. patience, rus. pasiians].

PASIÉNȚĂ s. f. (pl.) combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr. patience, rus. pasiians)

PASIÉNȚĂ ~e f. Combinare a cărților de joc conform anumitor reguli pentru a se amuza sau pentru a ghici. /<ngr. pasiéntsa, fr. patience

pasians n. un fel de joc în cărți (= fr. patience).

*pasiáns n., pl. urĭ (fr. patience, venit pe cale rusească. V. paciență). Est. Un mod de a da în cărțĭ (de joc) și de a ghici viitoru saŭ trecutu. – În vest pasénță, pl. e.