ornitorinc
12 definiții pentru ornitorinc
ORNITORÍNC, ornitorinci, s. m. Mamifer primitiv semiacvatic din Australia, cu gura în forma ciocului de rață și cu membrane înotătoare între degete, care depune ouă, dar alăptează puii ieșiți din ouă (Ornithorhynchus anatinus). – Din fr. ornithorynque.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ORNITORÍNC, ornitorinci, s. m. Animal mamifer semiacvatic din Australia, cu gura în forma ciocului de rață și cu membrane înotătoare între degete, care depune ouă, dar alăptează puii ieșiți din ouă (Ornithorhynchus anatinus). – Din fr. ornithorynque.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ORNITORÍNC, ornitorinci, s. m. Animal mamifer din Australia, care are un bot în forma ciocului de rață, coadă turtită și membrană înotătoare între degete și care depune ouă, dar alăptează puii ieșiți din ouă (Ornithorhynchus paradoxus).
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ornitorínc s. m., pl. ornitorínci
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ornitorínc s. m., pl. ornitorínci
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ORNITORÍNC s.m. Mamifer din Australia, cu botul ca un cioc de rață și care se înmulțește prin ouă. [< fr. ornithorynque, cf. gr. ornis – pasăre, rynchos – cioc].
ORNITORÍNC s. m. mamifer ovipar semiacvatic din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de rață, în Australia și Tasmania. (< fr. ornithorynque)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
ORNITORÍNC ~ci m. Mamifer exotic semiacvatic, cu botul ca ciocul de rață, cu membrane înotătoare la labe, care se înmulțește prin ouă, dar își alăptează puii. /<fr. ornithorynque
- sursa: NODEX 2002
- permalink
*ornitorínc m. (vgr. ornis, órnithos, pasăre, și rýghos, cĭoc, plisc). Zool. Un mamifer monotrem australian cu botu ca de rață și cu membrană de înotat la degete.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ORNITORÍNC (< fr.; {s} ornito- + gr. rynkhos „cioc”) s. m. Mamifer primitiv, monotrem, semiacvatic, cu corpul turtit, de c. 50 cm lungime, cu cioc asemănător celui de rață și cu membrane înotătoare între degete (Ornithorhynchus anatinus). Trăiește în Australia și ins. Tasmania și se hrănește cu viermi, insecte și moluște. Se înmulțește prin ouă, dar își hrănește puii cu lapte. A fost intens vânat pentru blană; în prezent este ocrotit.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
ORNITO- „pasăre, zburătoare”. ◊ gr. ornis, ornithos „pasăre” > fr. ornitho-, germ. id., it. ornito- > rom. ornito-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., care are un cap de pasăre; ~cor (~chor) (v. -cor), adj., (despre semințe) răspîndit prin intermediul păsărilor; ~corie (v. -corie2), s. f., răspîndire a semințelor diferitelor plante prin intermediul păsărilor; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degete de pasăre; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu păsări; ~file (v. -fil1), adj., s. f. pl., (plante) la care polenizarea se realizează cu ajutorul păsărilor; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Dragoste exagerată pentru păsări. 2. Polenizare realizată prin intermediul păsărilor; ~gam (v. -gam), adj., polenizat de păsări; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul răspîndirii geografice a păsărilor; ~id (v. -id), adj., cu aparență de pasăre; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul păsărilor; ~melologie (v. melo-2, v. -logie1), s. f., parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul cîntecelor de păsări; ~pode (v. -pod), s. n. pl., reptile dinozauriene din cretacic, cu poziție bipedă și cu înfățișare de pasăre; ~rinc (v. -rinc), s. m., mamifer australian amfibiu din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de rață și care se înmulțește prin ouă; ~sfingofil (v. sfingo-, v. -fil1), adj., care este polenizat prin păsări și fluturi de noapte.
ornitorinc, ornitorinci s. m. (peior.) 1. femeie lipsită de orice farmec. 2. nevastă, soție. 3. pederast, homosexual.
- sursa: Argou 2007
- permalink