oreav

6 definiții pentru oreav

OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec.

OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec.

OREÁV, oreave, s. n. (Regional) Vale prin care curge apă numai cînd plouă.

oreáv (reg.) s. n., pl. oreáve

oreáv s. n., pl. oreáve

oreáv n., pl. eve. Munt. est. Rîu care curge numaĭ cînd ploŭă. – În vest vălcel și vîlcel.