opuscul

OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum.

OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum.

OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. Opuscule cu pagini încărcate de calcule Subtile. CAMIL PETRESCU, V. 7. Fructul acestei colaborări intelectuale fu publicarea însemnatului opuscul gramatical și ortografic al «Elementelor» în 1780. IORGA, E. II 201.

opúscul s. n., pl. opúscule

opúscul s. n., pl. opúscule

OPÚSCUL s.n. Scriere (științifică, literară) de dimensiuni mici. [Pl. -le, (s.m.) -li. / cf. fr. opuscule, lat. opusculum].

OPÚSCUL s. n. scriere științifică sau literară de dimensiuni mici. (< fr. opuscule, lat. opusculum)

OPÚSCUL ~e n. rar Publicație (științifică sau literară) de proporții reduse; broșură. /<fr. opuscule, lat. opusculum

opuscul n. operă mică de știință sau de literatură.

*opúscul n., pl. e (lat. opúsculum, dim. d. opus. V. op). Cărticică științifică saŭ literară.