onestitate

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

ONESTITÁTE s. f. Cinste (I), corectitudine. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu? CARAGIALE, O. VII 220.

onestitáte s. f., g.-d. art. onestitắții

onestitáte s. f., g.-d. art. onestității

ONESTITÁTE s. v. cinste.

ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, după fr. honnéteté].

ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate)

ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate

onestitate f. caracterul celui onest: practica virtuții și a probității.

*onestitáte f. (d. onest și suf. -itate, după fr. honnêteté, d. honnête; lat. honéstas, -átis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.

ONESTITATE s. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.)