Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru onestitate

ONESTIT├üTE s. f. Cinste, corectitudine. ÔÇô Onest + suf. -itate.
ONESTIT├üTE s. f. Cinste, corectitudine. ÔÇô Onest + suf. -itate.
ONESTITÁTE s. f. Cinste (I), corectitudine. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu? CARAGIALE, O. VII 220.
onestit├íte s. f., g.-d. art. onestitß║»╚Ťii
onestit├íte s. f., g.-d. art. onestit─â╚Ťii
ONESTITÁTE s. v. cinste.
ONESTIT├üTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, dup─â fr. honn├ętet├ę].
ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate)
ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate
onestitate f. caracterul celui onest: practica virtu╚Ťii ╚Öi a probit─â╚Ťii.
*onestit├íte f. (d. onest ╚Öi suf. -itate, dup─â fr. honn├¬tet├ę, d. honn├¬te; lat. hon├ęstas, -├ítis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.
ONESTITATE s. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (├«nv.) onestate, onestie, (├«nv. ╚Öi reg. fig.) cur─â╚Ťenie, cur─â╚Ťie. (E de-o ~ irepro╚Öabil─â.)

Onestitate dex online | sinonim

Onestitate definitie

Intrare: onestitate
onestitate substantiv feminin