ogeac

HOGEÁC, hogeacuri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: hogeág, ogeác s. n.] – Din tc. ocak.^[1]

HOGEÁG s. n. v. hogeác.

OGEÁC s. n. v. hogeag.

HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeác s. n.] – Din tc. ocak.^[1]

OGEÁC, ogeacuri, s. n. V. hogeag.

HOGEÁG, hogeaguri, s. n. (Mold.) Coș (8), horn (1). Hogeagul sobei suia pe lîngă părete, în pod. SADOVEANU, F. J. 597. Un fum tot se mai vedea ieșind pe hogeagul aplecat. DUNĂREANU, CH. 74. – Pl. și: hogege (C. PETRESCU, Î. II 5). – Variantă: ogeác (TEODORESCU, P. P. 642), ogeág (ALECSANDRI, T. 103) s. n.

OGEÁC s. n. v. hogeag.

hogeág s. n., pl. hogeáguri

ogeác (= hogeag) s. n., pl. ogeacuri (ogece)

HOGEÁG s. v. campadură, cămin, coș, horn.

ogeác (ogeácuri), s. n. – 1. Cămin, familie, ansamblu de persoane care trăiesc în casă. – 2. Corp, corporație, grupare. – 3. (Mold.) Horn. – 4. (Olt.) Vestibulul în care se află de obicei vatra. – Var. (Mold.) hogeac, (h)ogeag. Mr. ugeache, megl. ogeac. Tc. ocak (Șeineanu, II, 276; Lokotsch 1587), cf. ngr. οὐτσάκι, alb., bg., sb. ogak.

HOGEÁG ~uri n. pop. Canal de evacuare a fumului din sobă, scos la o anumită înălțime deasupra acoperișului unei case; coș. /<turc. oțak

ogeác, ogeácuri, s.n. (înv.; pop.) 1. corp de armată (seimeni, arnăuți). 2. casă, familie, sălaș de țigani. 3. breaslă, colonie, partid. 4. horn, coș.

ogeac n. 1. od. corp militar: ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l’a acaparat; 2. azi, Mold. coș de sobă: s’aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar].

hogeác și hogeág, V. ogeac.

ogeác n., pl. ogece și ogeacurĭ (turc. oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr. udzáki; bg. sîrb. oğak, curte; rus. očag, vatră. V. orceag). Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid: candidat al ogeaculuĭ (Car.). A lua la ogeac, a încorpora, a acapara. Azĭ. Nord (ogeac, hogeac și hogeag). Horn, bageac. Olt.? Camera în care e hornu: cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43).

hogeag s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.

ogeac, ogeacuri s. n. 1. garsonieră; apartament de bloc. 2. cameră subînchiriată cu ora pentru întreținerea de relații sexuale.