oft

OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht.

OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht.

OFT, ofturi, s. n. (Regional) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Iorgu șede și oftează. Ce folos de oftul lui Dacă nu-i și puica lui. ȘEZ. III 22. În luna lui mai în opt, Ne-am pornit cu mare oft. SEVASTOS, C. 281.

oft (înv., reg.) s. n., pl. ófturi

oft s. n., pl. ófturi

OFT s. v. oftare, oftat, suspin, suspinare, suspinat.

OFT ~uri n. reg. 1) v. A OFTA. 2) Suferință fizică sau morală intensă; durere; chin. /Onomat.

oft n. Buc. durere, suferință: câte ofturi le-am avut, cu alean le-am petrecut POP. [V. ofta].

oft n., pl. urĭ (d. of saŭ oftez. V. aht). Mold. Trans. Fam. Aht, întristare.

oft s. v. OFTARE. OFTAT. SUSPIN. SUSPINARE. SUSPINAT.

JESTERS DO OFT PROVE PROPHETS (engl.) măscăricii se dovedesc adeseori profeți – Shakespeare, „Regele Lear”, act V, scena 3.