obtuzitate

OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.

OBTUZITÁTE, obtuzități, s. f. Lipsă de înțelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. -itate.

obtuzitáte s. f., g.-d. art. obtuzitắții; pl. obtuzitắți

obtuzitáte s. f., g.-d. art. obtuzității; pl. obtuzități

OBTUZITÁTE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)

OBTUZITÁTE s.f. Însușirea celui obtuz (2); obtuziune; lipsă de înțelegere, de pătrundere, îngustime de vederi; mărginire. [Cf. it. ottusità].

OBTUZITÁTE s. f. însușirea celui obtuz (2); lipsă de înțelegere, îngustime de vederi; mărginire; obtuzie (< obtuz + -itate)

OBTUZITÁTE f. Caracter obtuz. /obtuz + suf. ~itate

*OBTUZITATE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)