Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru obtuzitate

OBTUZIT├üTE, obtuzit─â╚Ťi, s. f. Lips─â de ├«n╚Ťelegere sau de p─âtrundere, ├«ngustime de vederi, m─ârginire spiritual─â; prostie, t├ómpenie, obtuziune. ÔÇô Obtuz + suf. -itate.
OBTUZIT├üTE, obtuzit─â╚Ťi, s. f. Lips─â de ├«n╚Ťelegere sau de p─âtrundere, ├«ngustime de vederi, m─ârginire spiritual─â; prostie, t├ómpenie, obtuziune. ÔÇô Obtuz + suf. -itate.
obtuzit├íte s. f., g.-d. art. obtuzitß║»╚Ťii; pl. obtuzitß║»╚Ťi
obtuzit├íte s. f., g.-d. art. obtuzit─â╚Ťii; pl. obtuzit─â╚Ťi
OBTUZITÁTE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
OBTUZIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea celui obtuz (2); obtuziune; lips─â de ├«n╚Ťelegere, de p─âtrundere, ├«ngustime de vederi; m─ârginire. [Cf. it. ottusit├á].
OBTUZIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea celui obtuz (2); lips─â de ├«n╚Ťelegere, ├«ngustime de vederi; m─ârginire; obtuzie (< obtuz + -itate)
OBTUZITÁTE f. Caracter obtuz. /obtuz + suf. ~itate
*OBTUZITATE s. (fig.) îngustime, mărginire, opacitate. (~ spiritului cuiva.)

Obtuzitate dex online | sinonim

Obtuzitate definitie

Intrare: obtuzitate
obtuzitate substantiv feminin