obturare

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (o deschizătură, un tub, un vas sau arteră sanguină etc.), a înfunda, a închide, a acoperi.

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, înfundare, închidere, acoperire.

obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză

obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắri

obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg. și pl. obtureáză

obturáre s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări

OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)

OBTURÁRE s. v. obturație.

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare].

OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare)

A OBTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer

*obturéz v. tr. (lat. ob-túro, -áre). Astup (culata tunuluĭ, lumina aparatuluĭ fotografic).

OBTURA vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)

OBTURARE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturație. (~ unui canal, unei conducte.)