obositor
10 definiții pentru obositor
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care aduce oboseală, istovitor, p. ext. plictisitor. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OBOSITÓR adj. v. extenuant.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OBOSITÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care obosește; care prezintă dificultăți; anevoios; ostenitor. Călătorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
obositor a. care obosește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
OBOSITOR adj. epuizant, extenuant, istovitor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink