OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care aduce oboseală, istovitor, p. ext. plictisitor. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.

obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre

obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre

OBOSITÓR adj. v. extenuant.

OBOSITÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care obosește; care prezintă dificultăți; anevoios; ostenitor. Călătorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor

obositor a. care obosește.

obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.

OBOSITOR adj. epuizant, extenuant, istovitor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)