Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru obositor

OBOSIT├ôR, -O├üRE, obositori, -oare, adj. Care obose╚Öte, care provoac─â oboseal─â; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. ÔÇô Obosi + suf. -tor.
OBOSIT├ôR, -O├üRE, obositori, -oare, adj. Care obose╚Öte, care provoac─â oboseal─â; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. ÔÇô Obosi + suf. -tor.
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care aduce oboseală, istovitor, p. ext. plictisitor. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre
OBOSITÓR adj. v. extenuant.
OBOSIT├ôR ~o├íre ( ~├│ri, ~o├íre) Care obose╚Öte; care prezint─â dificult─â╚Ťi; anevoios; ostenitor. C─âl─âtorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor
obositor a. care obosește.
obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.
OBOSITOR adj. epuizant, extenuant, istovitor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Obositor dex online | sinonim

Obositor definitie

Intrare: obositor
obositor adjectiv