obod

OBÓD, oboduri, s. n. (Reg.) Veșcă făcută din coajă de copac sau din lemn, așezată în jurul pietrelor morii țărănești, pentru a împiedica risipirea făinii. – Sb. obod.

obód, obóduri, s.n. (reg.) cerc de coajă de arbore în jurul pietrelor de moară; văcălie.

obod n. văcălia morii (în Oltenia). [Slav. OBODŬ, legătură].

obód n., pl. oade (vsl. rus. obód. V. obadă). Olt. Guler lat de scoarță pus la gîtu uneĭ vite cînd are o rană ca să nu se poată scărpina. Văcălia moriĭ, a cĭuruluĭ, a siteĭ, a dîrmonuluĭ. Meh. Buhadă, pîrlăŭ.

OBÓD, oboduri, s. n. Cilindru făcut din coajă de copac sau din lemn, așezat în jurul pietrelor morii țărănești, pentru a împiedica risipirea făinii.