notoriu

NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.

NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.

NOTÓRIU, -ÓRIE, notorii, adj. Cunoscut de toată lumea, știut de toți.

notóriu [riu pron. riu] adj. m., f. notórie (-ri-e); pl. m. și f. notórii

notóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. notórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. notórii

NOTÓRIU adj. 1. v. arhicunoscut. 2. v. consacrat. 3. v. evident.

Notoriu ≠ necunoscut, obscur

NOTÓRIU, -IE adj. Cunoscut, știut de toți. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus – cunoscut].

NOTÓRIU, -IE adj. cunoscut, știut de toți; remarcabil, renumit. (< fr. notoire, lat. notorius)

NOTÓRIU ~e (~i) Care este cunoscut de toți. Lucrare ~e. /<fr. notoire, lat. notorius

notoriu a. care este sau poate fi cunoscut de toți. ║ adv. învederat.

* notóriŭ, -ie adj. (lat. notorius). Care e știut de toțĭ: fapt notoriŭ. Adv. Manifest, vizibil: afirmațiune notoriŭ falsă.

NOTORIU adj. 1. arhicunoscut, proverbial, (rar) răscunoscut. (Un fapt ~.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) 3. evident, învederat, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)