Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru notoriu

NOT├ôRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de mult─â lume, ╚Ötiut de to╚Ťi; p. ext. remarcabil, renumit. ÔÇô Din fr. notoire, lat. notorius.
NOT├ôRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de mult─â lume, ╚Ötiut de to╚Ťi; p. ext. remarcabil, renumit. ÔÇô Din fr. notoire, lat. notorius.
NOT├ôRIU, -├ôRIE, notorii, adj. Cunoscut de toat─â lumea, ╚Ötiut de to╚Ťi.
notóriu [riu pron. riu] adj. m., f. notórie (-ri-e); pl. m. și f. notórii
notóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. notórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. notórii
NOTÓRIU adj. 1. v. arhicunoscut. 2. v. consacrat. 3. v. evident.
Notoriu Ôëá necunoscut, obscur
NOT├ôRIU, -IE adj. Cunoscut, ╚Ötiut de to╚Ťi. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus ÔÇô cunoscut].
NOT├ôRIU, -IE adj. cunoscut, ╚Ötiut de to╚Ťi; remarcabil, renumit. (< fr. notoire, lat. notorius)
NOT├ôRIU ~e (~i) Care este cunoscut de to╚Ťi. Lucrare ~e. /<fr. notoire, lat. notorius
notoriu a. care este sau poate fi cunoscut de to╚Ťi. ÔĽĹ adv. ├«nvederat.
* not├│ri┼ş, -ie adj. (lat. notorius). Care e ╚Ötiut de to╚Ť─ş: fapt notori┼ş. Adv. Manifest, vizibil: afirma╚Ťiune notori┼ş fals─â.
NOTORIU adj. 1. arhicunoscut, proverbial, (rar) r─âscunoscut. (Un fapt ~.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) 3. evident, ├«nvederat, patent, v─âdit, (fig.) patentat. (O ho╚Ťie ~.)

Notoriu dex online | sinonim

Notoriu definitie

Intrare: notoriu
notoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu