notabil

NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.

NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis.

NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă; remarcabil, însemnat, important. Mai adeseori venea celălalt și, lucru notabil, cînd venea acesta, nu mai pătrundea în casă nimeni. GALACTION, O. I 306. Orice om practic... va declara cu sinceritate că legea, astfel cum e formulată, nu este aplicabilă... și că-i trebuie modificațiuni notabile. ODOBESCU, S. III 345. ♦ (Substantivat, m. pl.; mai ales ironic) Personaj de seamă, personalitate cu importantă situație socială, prestigiu, vază etc. Acolo s-au adunat... îmbrăcați în redingote negre, cu tricolor pe piept, notabilii orașului. PAS, L. I 289. Pe trotoarul cafenelii pe scaune și-n picioare stau notabilii orașului – reprezentanții județului în vacanță parlamentară, membrii tribunalului, funcționari de la prefectură. CARAGIALE, O. I 301.

notábil adj. m., pl. notábili; f. notábilă, pl. notábile

notábil adj. m., pl. notábili; f. sg. notábilă, pl. notábile

NOTÁBIL adj., s. pl. 1. adj. relevabil. 2. adj. v. important. 3. s. pl. notabilități (pl.). (~ii orașului.)

NOTÁBIL, -Ă adj. Demn de luat în considerație, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seamă, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis].

NOTÁBIL, -Ă adj. demn de luat în considerație, important; remarcabil. ◊ (s. m. pl.) notabilitate (2). (< fr. notable, lat. notabilis)

NOTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care merită să fie luat în seamă; remarcabil; marcant; considerabil. Modificări ~e. 3) și substantival Care poate fi notat sub raport valoric; remarcabil. /<fr. notable, lat. notabilis

notabil a. ce merită a fi notat, considerabil: diferență notabilă. ║ m. cetățean fruntaș dintr’o țară sau dintr’un oraș.

* notábil, -ă adj. (lat. notábilis). Care merită să fie notat, însemnat, important: persoană, pagubă notabilă. S.m. Persoană notabilă, om însemnat. Munt. Un fel de stareț al mahalaleĭ. (El cunoștea toțĭ mahalagiiĭ și garanta de cinstea lor). Adv. În mod notabil.

NOTABIL adj., s. pl. 1. adj. relevabil, (rar) semnalabil. (Un fapt ~.) 2. adj. deosebit, important, însemnat, mare, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...) 3. s. pl. notabilități (pl.). (~ii orașului.)