nene

NEA1 interj. (Pop.) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. n a.

NEA3 s. m. (Pop. și fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – De la nene.

NÉNE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere neplăcută. 3. (Fam.) Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anume, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf bg. nenja, sb. nena.

NEA1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.

NEA3 s. m. v. nene.

NÉNE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere plăcută. 3. (Fam.) Termen întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anumite, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf. bg. nenja, scr. nena.

NEA3 s. m. v. nene.

NEA1 interj. (Uneori repetat) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă ori se abat vitele sau (rar) cu care se alungă cîinii. Nea! Zurzan; dați-vă-n lături, cotarle! CREANGĂ, P. 147. Ion... [strigînd la boi] nea bălan, na. ALECSANDRI, T. 1536.

NÉNE s. m. 1. (Uneori articulat și în forma prescurtată regională nea; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tînără unui bărbat mai în vîrstă sau unui frate mai mare. V. bade, unchi. De ce să ai, nea Ioane, ciudă pe mine? DUMITRIU, B. F. 65. Da unde te duci, nene George? ISPIRESCU, L. 139. Să venim la istoria d-tale, nene Bogonos. NEGRUZZI, S. I 224. ◊ (În forma prescurtată nen-, urmat de adjectivul posesiv de persoana a doua și a treia) Mă! spune lui nen-tu Chiriac să nu uite de ce ne-a fost vorba. CARAGIALE, O. I 53. Chiruța se-nspăimînta Și către nen-său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ◊ (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații fără să fie adresat unei anumite persoane, servind numai pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Să fi văzut, nene, cadînele cum mai fugeau desculțe. ISPIRESCU, M. V. 15. Ei, nene, să pomenea Din inima cîmpului În buricul pămîntului. PĂSCULESCU, L. P. 212. 2. (Neobișnuit) Tată. Au zis împăratul că cine m-a scăpa din gura bălaurului, după acela m-a mărita și... are să mă deie nenea, cu bună samă, după acest țigan. SBIERA, P. 125. – Variantă: (însoțit de numele persoanei la care se referă) nea s. m.

nea3 (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)

nea1 (pop.) interj.

!néne (pop., fam.) s. m., art. nénea, g.-d. lui nénea

nea s. m. v. nene

nea interj.

néne s. m., art. nénea, g.-d, art. lui nénea (și nea + nume propriu)

NÉNE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană. (Unui om mai în vârstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vârstă i se spune la țară ~.)

NÉNE s. v. părinte, tată.

NEA2 interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a chema un câine). /cf. na

NÉNE m. pop. (cuvânt de adresare a unei persoane tinere către un bărbat mai în vârstă). [Var. nea] /cf. bulg. nenja, sb. nena

néne adv. (pop.) exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută.

bade m. 1. titlu pe care, la țărani, un frate îl dă fratelui mai mare (corespunzând în orașe lui nene); 2. nume dat oricărui om mai bătrân: bade Ioane!; 3. termen cu care orășenii se adresează la un țăran mai în vârstă. [Cf. bulg. BATE (ung. bátya)].

nea m. abreviațiune pentru nene: nea Dumitru.

nene m. titlu ce se dă unui frate mai mare sau unei persoane mai în vârstă. [Bulg. NENI (serb. NENA, mamă); v. nană].

3) nea, interj. de alungat: nea haĭta! V. tĭo.

2) nea (ea dift.) m., gen al luĭ. Vest. Prescurate din nenea: nea Ion.

nénea m., gen. al luĭ voc. nene (sîrb. nena, bg. neni, nenčo, a.î.; rut. nénĭo, tată. V. neĭca, neneacă). Sud. Epitet respectos adresat în popor unuĭ frate maĭ mare. Epitet adresat unuĭ unchĭ nu prea bătrîn. Epitet glumeț adresat orĭ-cuĭ: ĭa stăĭ, nene, că nu merge așa! V. bădia și moș.

NENE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană. (Unui om mai în vîrstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vîrstă i se spune ~.)

nene s. v. PĂRINTE. TATĂ.

neneacă s. v. MAMĂ.

NENE subst., NENA, NEAN etc. I. Nean forma arhaică: 1. – moșn. (AO X 131; 16 B IV 191; 17 B I 437); – Vicol (C Bog); -u pren. (P Bor 14); -u, Cr., act. -ul călăraș, 1655 (Sd IV 38). 2. Neaniul pren. (C Ștef); – mold. – Costin (Sd V 124; Tec I). 3. + -ciu: Neanciul, țig. (Ștef). II. 1. Nen, ard., 1680(Paș). 2. Nene, -a (Sd XVI; Paș); Nenești s. 3. Neneu (17 A V 322). 4. Nenu (Sd XXII; 16 B III 98); Vicol (16 A I 531); -i 1439, mold. (Sur IV); munt. (13 – 15 B 105). 5. Neneaci popa (17 B II 204); Nineaciul (17 B I 338). 6. Năneacă țig. (16 B I 61); cf. subst. f. nineacă. 7. Nenuța țig. (16 A IV 86; 17 A V 171). 8. *Nenoiu > Nenoian, Marica, mold., 1607 (Sd XXII). 9. Nenoiță, munt. (Sd VII 56). 10. Neni, Fătu (Ard II 150). 11. Nenia ard. (Paș). 12. Nenică (17 B II 195); Neniceanca t. 13. Nenișor, fam. act.; -i s.; Nenișoaia t. 14. 14. Nenița b. pren. (Isp II1); – b. (17 A III 182); – b. pren. (Tec II); Neniția f. (17 A I 121); Nenițescu, Ioan. 15. Neniu t (Dm; Cat); -l b. (Sur IV; Sd VII 363, X 52, XV 31; 16 B II 292; 17 B I 286) etc. 16. Neniuț/ă b. (17 A III 96); -a f., mold., 1605 (BCI IV 164) 17. + -cu; Nenc (Ard); -a, dobr. (RI XI 211). 18. + -ciu: Nenciul, 1418 (13 – 15 B 71); -ești, -eni ss.; -escu, Al., m. vornic (VT). 19. Neinu (16 B III 51). 20. Nentu, M., act. < nen-to (nenea tău). 21. Compus cu Iuga: Neniuga, țig. (16 A II 148).

a umbla cu „ia-mă nene” expr. a fi autostopist, a face autostopul.

ia-mă, nene! expr. autostop, călătorie gratuită facilitată de bunăvoința unor automobiliști întîlniți ocazional pe autostrăzi.

Nea Caisă s. (iron.) nume generic dat unei persoane de sex bărbătesc, de al cărui nume real nu-și amintește vorbitorul.

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Nea Nelu (Cotrocelu) s. iron. poreclă dată președintelui Ion Iliescu.

nene s. m. sg. 1. unchi. 2. patron al unei case de toleranță. 3. apelativ adresat unui bărbat mai în vârstă.