negocia

NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. A trata încheierea unei convenții (economice, politice, culturale etc.). În toate administrațiile publice mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri cu miniștrii. PAS, Z. IV 147. ♦ (În regimul capitalist) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare.

negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind)

negociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. negociéz, 3 sg. și pl. 1 pl. negociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. negociéze, ger. negociínd (sil. -ci-ind)

NEGOCIÁ vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. v. parlamenta.

NEGOCIÁ vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci.

NEGOCIÁ vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].

NEGOCIÁ vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier)

A NEGOCIÁ ~éz 1. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenții (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susține ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite prin operații comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier

negocià v. 1. a face negoț; 2. a trata o afacere cu cineva; 3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale.

negociéz v. intr. (fr. négocier, d. lat. negotiari; it. negoziare. V. negoț). Fac trafic întins: a negocia în America. V. tr. Tratez o afacere: negocia o vînzare. Cedez altuĭa o poliță saŭ alte efecte comerciale.

NEGOCIA vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. a parlamenta, a trata. (A ~ cu partea adversă.)

negocia vb. v. INTERMEDIA. INTERPUNE. MEDIA. MIJLOCI.