naufragiat

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.

NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. (Despre nave; p. ext. despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-at] – V. naufragia.

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.

NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. (Despre nave; p. ext. despre oameni; adesea substantivat) Care a suferit un naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-at] – V. naufragia.

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. A suferi un naufragiu. Corabia a naufragiat. ◊ Fig. Junele... se află acum în tristul adăpost al celor a căror inteligență a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri. MACEDONSKI, O. IV 16.

NAUFRAGIÁT, -Ă, naufragiați, -te, adj. Care a suferit un naufragiu. N-aude nimeni, nu răspunde nimeni. Nici țipenie de om. Parc-am fi undeva la capătul pămîntului. Naufragiați. Pierduți. SEBASTIAN, T. 16. ◊ (Substantivat) Două pasări albe... ca doi porumbei mesageri cu o veste bună spre necunoscuta insulă cu naufragiați. C. PETRESCU, Î. II 251. (Fig.) A băgat cineva de samă înfățișarea lui de naufragiat în luptă cu elementele nepăsătoare și nemiloase? SADOVEANU, O. VIII 155.

naufragiá (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragiáză, 1 pl. naufragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să naufragiéze; ger. naufragiínd (-gi-ind)

naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. și pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)

naufragiát s. m., adj. m., pl. naufragiáți; f. sg. naufragiátă, pl. naufragiáte

NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.

NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].

NAUFRAGIÁT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. // s.m. și f. Cel care se găsește pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron. na-u-fra-gi-at. / < naufragia].

NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)

NAUFRAGIÁT, -Ă adj., s. m. f. (persoană, navă) care a suferit un naufragiu. (< naufragia)

A NAUFRAGIÁ ~éz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu

naufragià v. a face naufragiu.

naufragiat a. și m. care a perit sau a scăpat dintr’un naufragiu.

* naufragiát, -ă adj. Care a suferit naufragiŭ: corabie naufragiată, oamenĭ naufragiațĭ. Subst. Persoană care a suferit naufragiŭ. Fig. care n’a putut ajunge departe în carieră. – Și naŭ-.

* naufragiéz și naŭ- v. tr. (d. naufragiŭ; fr. naufrager, it. naufragare). Mă înec, sufer naufragiŭ, vorbind de corăbiĭ și oameniĭ din ele. V. eșuez.

NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrînge.