multișor

demultișór av [At: REBREANU, R. I, 131 / E: demult + -ișor] 1-8 (Șhp) (Destul de) demult (1-4).

MULTIȘÓR, -OÁRĂ, multișori, -oare, adj., adv. (Fam.) Diminutiv al lui mult; (care este) destul de mult, cam mult; multicel. ◊ De multișor = a) loc. adj. care datează, există de mult timp; vechi; b) loc. adv. de o vreme destul de îndelungată. – Mult + suf. -ișor.

MULTIȘÓR, -OÁRĂ, multișori, -oare, adj., adv. Diminutiv al lui mult; destul de mult, cam mult; multicel. ◊ De multișor = a) care datează, există de mult timp; vechi; b) de o vreme destul de îndelungată. – Mult + suf. -ișor.

MULTIȘÓR, -OÁRĂ, multișori, -oare, adj. Diminutiv al lui mult; destul de mult, cam mult; multicel. Luasem, bag seamă, mai multișoară apă decît vin avurăm în urciorașul acesta. RETEGANUL, P. III 10. ◊ (Adverbial) E cam multișor de atunci. ◊ Loc. adv. De multișor = de multă vreme. De multișor a înserat, Dar noi am întîrziat. PĂSCULESCU, L. P. 34. ◊ Expr. A fi cam de multișor = a fi vechi, a fi de mai multă vreme. Mai pe dos om n-am văzut de cînd sînt, și, slavă domnului! sînt de multișor. ALECSANDRI, T. 992.

multișór (fam.) adj. m., pl. multișóri; f. multișoáră, pl. multișoáre

de multișór (de vreme relativ îndelungată) prep. + adv. (răspunde la întrebarea: de când?)

multișór adj. m., pl. multișóri; f. sg. multișoáră, pl. multișoáre

MULTIȘÓR adj., adv. multicel. (Nu l-am văzut cam de ~.)

*multișór, -oáră adj. (d. mult). Fam. Cam mult, multicel. Adv. A lipsit multișor, a plecat de multișor. Pl. mulțișorĭ (d. mulțĭ), multișoare. Îs cam mulțișorĭ afară (est), e cam ger.

MULTIȘOR adj., adv. multicel. (Nu l-am văzut cam de ~.)