motrice

MÓTRICE, motrice, adj. (În sintagma) Forță motrice = forță care produce o mișcare, forță care comandă o mișcare. [Acc. și: motríce] – Din fr. motrice.^[1]

MOTRÍCE adj. invar. (În sintagma) Forță motrice = forță care produce o mișcare, forță care comandă o mișcare. [Acc. și: mótrice] – Din fr. motrice.

MOTRÍCE adj. invar. Care pune în mișcare, care mișcă. Este de asemenea posibil ca acești mușchi cu inervare multiplă să-și primească inervarea motrice dintr-o sursă și inervarea senzitivă din alta. PARHON, O. A. I 55. În actul percepției spiritul omului lucrează ca și în actul exprimării, numai că descărcarea apucă altă cale, o cale mintală, în locul uneia motrice. GHEREA, ST. CR. III 231. ◊ (Tehn.) Forță motrice = forță care produce o mișcare. Forța motrice a vîntului pune în mișcare morile de vînt. – Accentuat și: mótrice.

!mótrice (mo-tri-) adj. f. sg. și pl.

motríce/mótrice adj. invar. (sil. -tri-)

MOTRÍCE adj. (FIZ.) motoare. (Forță ~.)

MÓTRIC, -Ă adj. v. motrice.

MOTRÍCE adj. invar. Care pune în mișcare; motor. ◊ Forță motrice = forță care produce o mișcare. [Var. motric, -ă adj. / < fr. motrice].

MOTRÍCE adj. inv. forță ~ = forță care produce o mișcare. (< fr. motrice)

MOTRÍCE adj. invar. Care mișcă; capabil să pună în mișcare. * Forță ~ forță care produce sau antrenează o mișcare. [Acc. și mótrice] /<fr. motrice

*motór, -oáre adj. (lat. mótor, -óris, f. mótrix, -icis, mișcător, d. movére, motum, a mișca. V. moțiune, mobil, mut 2). Mișcător, care pune în mișcare: apa e forța motoare (și maĭ des motrice) a acesteĭ morĭ, mușchiĭ motorĭ aĭ ochilor. S. n., pl. oare. Lucru care produce mișcare, ca apa, o mașină orĭ alt-ceva. Fig. Cauză de acțiune, agent mișcător: interesu e motoru acesteĭ întreprinderĭ, acest om e motoru acesteĭ societățĭ. Bicicletă cu motor, motocicletă. – Ca adj., fem. e maĭ des motorice¹.^[1]

MOTRICE adj. (FIZ.) motoare. (Forță ~.)