moment

MOMÉNT, momente, s. n. 1. Interval scurt de timp; clipă, secundă. ◊ Loc. adj. De moment = de scurtă durată; efemer; vremelnic. ◊ Loc. adv. Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp. Pe moment = în prima clipă, în acea clipă. În tot momentul = în permanență, tot timpul. La moment = imediat, pe loc; p. ext. la timp. Din moment în moment sau dintr-un moment într-altul = imediat, chiar acum; curând, îndată. (Nici)un moment = deloc, niciodată. ◊ Loc. conj. Din moment ce... = de vreme ce..., deoarece... ♦ Perioadă scurtă în desfășurarea unui proces; fază, etapă. ◊ Ultimele momente (ale unui om) = clipele dinainte de moarte. ◊ Loc. adv. În momentul de față = actualmente, în prezent. Din primul moment = chiar de la început. În ultimul moment = chiar înainte de expirarea ultimului termen, când nu mai este nicio clipă de pierdut. La un moment dat = într-un anumit timp (nedeterminat); deodată. Un moment, se spune pentru a solicita cuiva o clipă de răgaz, o întrerupere. ♦ Episod din acțiunea unei scrieri literare; p. ext. specie a genului epic în care este surprins un instantaneu semnificativ din viața cotidiană. ♦ Dată, termen. ♦ Mărime fizică care caracterizează localizarea sau repartiția spațială a unei alte mărimi în raport cu un punct, cu o axă sau cu un plan. 2. Ocazie favorabilă; prilej. – Din lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment.

MOMÉNT, momente, s. n. 1. Interval scurt de timp; clipă, secundă. ◊ Loc. adj. De moment = de scurtă durată; efemer; vremelnic. ◊ Loc. adv. Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp. Pe moment = în prima clipă, în acea clipă. În tot momentul = în permanență, tot timpul. La moment = imediat, pe loc; p. ext. la timp. Din moment în moment sau dintr-un moment într-altul = imediat, chiar acum; curând, îndată. (Nici) un moment = deloc, niciodată. ◊ Loc. conj. Din moment ce... = de vreme ce..., deoarece... ♦ Perioadă scurtă în desfășurarea unui proces; fază, etapă. ◊ Ultimele momente (ale unui om) = clipele dinainte de moarte. ◊ Loc. adv. În momentul de față = actualmente, în prezent. Din primul moment = chiar de la început. În ultimul moment = chiar înainte de expirarea ultimului termen, când nu mai este nici o clipă de pierdut. La un moment dat = într-un anumit timp (nedeterminat); deodată. Un moment, se spune pentru a solicita cuiva o clipă de răgaz, o întrerupere. ♦ Episod din acțiunea unei scrieri literare; p. ext. specie a genului epic în care este surprins un instantaneu semnificativ din viața cotidiană. ♦ Dată, termen. ♦ Mărime fizică egală cu produsul dintre valoarea unei mărimi date și una sau mai multe distanțe în raport cu un punct, cu o axă sau cu un plan. 2. Ocazie favorabilă; prilej. – Din lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment.

MOMÉNT, momente, s. n. 1.Interval scurt de timp, clip, secundă; poziție în timpul unui fapt sau eveniment. Și-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice, Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice. EMINESCU, O. I 162. Cine ne-ar fi văzut în tnomentul acela n-ar fi putut deosebi care e mai nenorocită. NEGRUZZI, S. I 52. [Omul] ar dori ca tot lucrul să se îndeplinească în acest moment, iute. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Ultimele momente (ale unui om) = clipele dinainte de moarte. ◊ Loc. adv. Un moment, se zice cînd cerem cuiva o clipă de răgaz, de așteptare. Un moment, vă rog, să aduc cartea. În tot momentul = mereu, în fiecare clipă; (regional) imediat. La moment = imediat, numaidecît. Din moment în moment, dintr-un moment într-atul = foarte curînd, imediat. Stația cea mai apropiată aștepta din moment în moment sosirea plugului de desfundat liniile și echipele de lucrători. C. PETRESCU, A. 280. Din primul moment = chiar de la început, (în propoziții negative) (Nici) un moment = nici o singură clipă, niciodată, de loc. Această semeață idee nu mi-a trecut un moment prin creieri. ODOBESCU, S. III 61. ◊ Loc. adj. De moment = vremelnic, efemer, de scurtă durată. Acțiunea pentru reducerea prețului de cost nu înseamnă o campanie de moment, ci, dimpotrivă, o luptă permanentă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 10/3. Loc. conj. Din moment ce... = devreme ce, deoarece. ♦ Interval de timp mai îndelungat în care se întîmplă ceva deosebit; etapă. [Caragiale] ne-a dat în opera sa unul din momentele cele mai de seamă ale limbii romînești din veacul al XIX-lea. VIANU, S. 93. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Loc. adv. Pentru (un) moment = deocamdată, pentru un timp foarte scurt. Să arăt, în cîteva cuvinte, cauzele ce trebuie să îndemne pe vînătorul înțelept a curma, pentru un moment, isprăvile sale. ODOBESCU, S. III 39. În momentul de față = în prezent, acum. ♦ Dată, termen. În toate țările ce se bucură de legiuiri înțelepte... vine un moment al anului cînd deodată vînătoarea se închide. ODOBESCU, S. III 37. ♦ (Fiz.) Mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică (forță, masă, sarcină electrică etc.) și una sau mai multe distanțe. 2. Ocazie favorabilă, prilej bun. Acum era ultimul moment, ultima scăpare; după trenul acesta nu va mai trece, poate, nici unul. DUMITRIU, B. F. 85. Cuconu Costea, crezînd că a sosit momentul, deschise vorba despre măsurătoarea de a doua zi. BUJOR, S. 118. Fii liniștită și fă-te că dormi. Ți-oi da de știre cînd a veni momentul. ALECSANDRI, T. I 450. ◊ Expr. prinde momentul v. prinde.

momént s. n., pl. moménte

momént s. n., pl. moménte

MOMÉNT s. 1. ceas, clipă, clipită, minut, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) cirtă, soroc, (înv. și reg.) cescuț. (A sosit ~ul când...) 2. v. împrejurare. 3. v. fază.

MOMÉNT s.n. 1. Clipă, secundă, scurt interval de timp. ◊ De moment = de scurtă durată; efemer; moment muzical = piesă instrumentală înrudită cu impromptuul. ♦ Situație în timp a unui fapt, a unei întâmplări etc. ♦ Schiță restrânsă la maximum, cultivată la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă. 2. Ocazie, circumstanță (prielnică). 3. Mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe. [Cf. fr. moment, lat. momentum].

MOMÉNT s. n. 1. interval scurt de timp; clipă, secundă. ♦ de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul. ◊ perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă. 2. (art.) ocazie. 3. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană. 4. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe. (< lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

MOMÉNT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipă; secundă; clipită; minut. * Pentru ~ deocamdată. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp în desfășurarea unui proces sau fenomen din natură sau din societate; etapă; stadiu; fază. * În ~ul de față în prezent. La un ~ dat a) într-un anumit timp; b) deodată. 3) Episod din acțiunea unei opere literare. 4) Timp când urmează să se producă un eveniment. 5) Situație favorabilă. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment

moment n. clipă: așteaptă un moment.

*momént n., pl. e (lat. momentum din movimentum, mișcare, d. movére, a mișca. V. mobil). Timp foarte scurt, clipă: mă întorn într’un moment. Ocaziune, timp favorabil: a prinde momentu, a profita de moment. Timpu prezent: moda momentuluĭ. Un moment, așteaptă, ascultă, scuză un moment! Din moment în moment orĭ dintr’un moment într’altu, din clipă’n clipă, foarte curînd: el trebuĭe să vie din moment în moment. În acest moment, în timpu prezent. La moment, îndată, imediat. Din moment ce, odată ce, de oare ce, fiind-că.

MOMENT s. 1. ceas, clipă, clipită, minut, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) cirtă, soroc, (înv. și reg.) cescuț. (A sosit ~ cînd...) 2. circumstanță, ipostază, împrejurare, ocazie, prilej, situație. (Un ~ potrivit pentru...) 3. etapă, fază, punct, stadiu, (fig.) treaptă. (Verificați experiența în fiecare ~ al ei.)

MOMENT AERODINAMIC cuplu al forțelor aerodinamice care acționează asupra unei aeronave aflată în mișcare relativă față de mediul aerian, găsindu-se în raport cu centrul de masă al acesteia.

moment muzical, mică piesă instrumentală aparținând literaturii muzicale romantice. Schubert a scris 6 celebre m. pentru pian (op. 94).