mocirlos

MOCIRLÓS, -OÁSĂ, mocirloși, -oase, adj. Plin de mocirle, de noroi, de mâl; mlăștinos, noroios. – Mocirlă + suf. -os.

MOCIRLÓS, -OÁSĂ, mocirloși, -oase, adj. Plin de mocirle, de noroi, de mâl; mlăștinos, noroios. – Mocirlă + suf. -os.

MOCIRLÓS, -OÁSĂ, mocirloși, -oase, adj. (Despre un teren) Noroios. Căluții se încordară și izbutiră să tragă din clisa mocirloasă căruța. SADOVEANU, Z. C. 190. Copacii dezgoliți, aleele întroienite de foi uscate, pămîntul mocirlos în care crucile se aplecau pe-o coastă. BART, E. 258. Pîrîul Schitul, cu maluri rîpoase și cu fund mocirlos. ODOBESCU, S. III 581.

mocirlós adj. m., pl. mocirlóși; f. mocirloásă, pl. mocirloáse

mocirlós adj. m., pl. mocirlóși; f. sg. mocirloásă, pl. mocirloáse

MOCIRLÓS adj. 1. v. mlăștinos. 2. v. noroios.

MOCIRLÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre terenuri) Care este acoperit cu (multe) mocirle; plin de mocirle; mlăștinos. /mocirlă + suf. ~os

mocirlos a. de mocirlă.

mocirlós, -oásă adj. (d. mocirlă). Acoperit de mocirlă: loc mocirlos.

MOCIRLOS adj. 1. (GEOGR.) mlăștinos, smîrcos, (pop.) băltos, rovinos, (reg.) băhnos, mlăcos, rîtos, (Transilv. și Mold.) mărghilos, ploștinos. (O regiune ~.) 2. mîlos, mlăștinos, nămolos, noroios, (înv. și pop.) tinos, (reg.) glodos, gloduros, (prin Maram.) mociros. (Un drum ~.)