mitralia

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRÁLIE, mitralii, s. f. 1. Proiectil de artilerie cu pereții subțiri, plin cu gloanțe care explodează la foarte scurt timp după ieșirea din țeavă. 2. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.

MITRÁLIE, mitralii, s. f. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele; proiectil cu pereții de tablă care se sparge curând după ieșirea din țeavă, împroșcând gloanțele aflate în interior. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.

MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune tirului de mitralieră o așezare omenească, o coloană, etc. Șosea mitraliată. ◊ Intranz. (Franțuzism) A trage cu mitraliera. – Pronunțat: -li-a.

mitraliá (a ~) (mi-tra-li-a) vb., ind. prez. 3 mitraliáză, 1 pl. mitraliém (-li-em); conj. prez. 3 să mitraliéze; ger. mitraliínd (-li-ind)

mitrálie (înv.) (mi-tra-li-e) s. f., art. mitrália (-li-a), g.-d. art. mitráliei; pl. mitrálii, art. mitráliile (-li-i-)

mitraliá vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitraliéz, 3 sg. și pl. mitraliáză, 1 pl. mitraliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mitraliéze; ger. mitralíind (sil. -li-ind)

mitrálie s. f. (sil. -tra-li-e), art. mitrália (sil. -li-a), g.-d. art. mitráliei; pl. mitrálii, art. mitráliile (sil. -li-i-)

MITRÁLIE s. (MIL.) (înv.) cartace.

MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].

MITRÁLII s.f. pl. Sfărâmături, bucăți de oțel cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri și care se spărgeau imediat la ieșirea din țeavă. [Sg. mitralie. / cf. fr. mitraille, it. mitraglia].

MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. (< fr. mitrailler, it. mitragliare)

MITRÁLIE s. f. fiecare dintre bucățile de fier cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri. (< fr. mitraille, it. mitraglia)

A MITRALIÁ ~éz 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /<fr. mitrailler, it. mitragliare

MITRÁLIE ~i înv. Fiecare dintre bucățile mici de metal cu care se umpleau în trecut ghiulelele. /<fr. mitraille, it. mitraglia

*mitraliéz v. tr. (fr. mitrailler). Bombardez cu mitraliĭ. V. zburătăcesc, împroșc.

MITRALIE s. (MIL.) (înv.) cartace.

mitralia, mitraliez I. v. t. a bate rapid la mașina de scris. II. v. i. a vorbi foarte mult și repede.